Unde
să căutăm Mireasa lui Cristos în istorie
de
Raul Enyedi
Predică
rostită la Conferința Adunării Baptiste Harul Suveran 2011
Lui
Aurel i-a revenit o responsabilitate mai puțin plăcută și anume
de a scoate in evidență câteva lucruri negative sub formă de
avertisment .
Orice
Adunare dacă nu veghează poate cădea . Este foarte important să
fim conștienți de lucrul acesta pentru că ni s-a încredințat
anumite lucruri , renunțarea la ele ne îndeplinirea atribuțiilor
înseamnă pe urmă și pierderea scopului pentru care exiști ca
Adunare . Există teama de a numi pe cineva apostat sau pe o Adunare
apostată așa cum ziceam și am repetat de mai multe ori în zilele
acestea , nu vroiam să fim considerați ca niște judecători care
împart sentințe . Departe de noi așa ceva , ceea ce v-am
împărtășit este ceea ce vedem din Scriptură . În primul rând
aplicăm la noi înșine și căutăm să împlinim . Ultimul mesaj
, ultima parte a conferinței constă în a încerca să vedem unde
să găsim Mireasa lui Cristos sau Adunările lui Cristos în istorie
. De ce este important lucrul acesta ? Nu cred că sunt
foarte mulți pasionați de istorie și cu siguranță nu trebuie să
ne așteptăm ca fiecare membru din Adunare să fie un doctor în
istorie , ar fi absurd așa ceva .
Ar
trebui să fie o încurajare pentru noi să vedem cum Dumnezeu
lucrează în decursul timpului . Pe de altă parte a nu cunoaște
istoria înseamnă a nu învăța din greșelile celor dinaintea
noastră și să nu le repetăm la rândul nostru . Și în plus față
de aceasta în istorie , vedem cum Dumnezeu și-a ținut promisiunea
, și-a împlinit profețiile și Mireasa lui Cristos există și
astăzi , fără o rupere în decursul timpului . Felul în care
găsim Mireasa astăzi trebuie privit și din prisma istoriei . Voi
reveni puțin mai târziu la și ce înseamnă lucrul acesta .
În
prima parte a mesajului vreau să prezint teoriile cu privire la
originea și la dezvoltarea istorică a bisericii sau a bisericilor ,
apoi am să insist pe cea care credem ca este cea scripturală și
în ultima parte vom privi spre Scriptură ca autoritate supremă .
Istoria nu este autoritatea noastră supremă , ea este scrisă de
oameni , nu este deloc infailibilă . La un moment dat unul din cei
mai mari istorici pe care i-a dat România , Neagu Djuvara , se
întreba :
,,
Există oare istorie adevărată ? ” și a scris un tratat despre
filozofia istoriei . Nu o să intru în partea aceasta de filozofie a
istoriei și nu pot să epuizez subiectul . Ceea ce sper în partea
de prezentare care o să încerc să fie cât mai scurtă , a
istoriei este să va furnizez instrumente pe care voi la rândul
vostru să le puteți folosi atunci când luați o carte de istorie
în mâna .
Există
patru poziții majore cu privire la istoria creștinismului .
Am
să încep cu cea dominantă și anume teoria mai marii împliniri
așa cum o numește Augustin și anume după Constantin cel Mare ,
creștinismul a ajuns la o stare superioară creștinismului primar
și de atunci încoace creștinismul așa cum îl înțelegea el
atunci , creștinismul oficial ( ortodoxia de catolicism nu era încă
separată , diferențe de idei începeau să apară ) era într-o
stare mai bună decât creștinismul de pe vremea apostolilor și
asta cred ei și astăzi .
A
doua teorie este teoria reformei care spune că creștinismul s-a
pângărit de-a lungul timpului , s-a murdărit și apoi a fost
reformat de către cei pe care îi numim reformatori . Problema cu
poziția aceasta și vreau să vă dau numai anumite indicii , să
punctez anumite lucuri . Nu trebuie nimeni să ajungă la concluzia
mea făra să treacă prin filtrele astea . Judecați obiectivitatea
lor , veridicitatea lor și aceasta este tot ce sper că veți face .
Problema
cu teoria reformei vine dintr-un verset pe care îl găsim în Iov .
Este vorba de un principiu : ,, Poate ieși ceva curat din ceva
necurat ? ” Răspunsul : ,, Nu , nicidecum ! ” - răspunsul
Scripturii . Ce inseamnă aceasta? Dacă consideri biserica catolică
ca fiind pângărită , ca fiind murdărita , nu poți ca să iei
naștere din ea , să fie mama ta și tu să fii curat dacă ea este
necurată .
Dacă
ceva poluat dă naștere la ceva tot poluat , vechea zicala
românească :
,,
Ce iese din pisică , șoareci mănâncă ” , atunci din
creștinismul apostat nu putea să iasă o biserică autentică sau
să folosesc metaforele Scripturii , dintr-o prostituată , dintr-o
femeie adulteră , nu se poate transforma într-o fecioară .
În
al doilea rând protestantismul original a vrut să fie o curățire
a bisericii romei și nu au dorit întemeierea de biserici proprii .
Abia după excomunicarea reformatorilor au pornit la zidirea de noi
biserici , când curățirea a eșuat , au zidit biserici noi dar
după modelul celei vechi. Era biserica din care ieșiseră și pe
care o cunoșteau și o recunoșteau . Nu s-au dus la Scriptură
pentru a găsi acolo temelia . Cunoaștem principiile protestante ,,
Sola Scriptura ” , ,, Soli Christi ” , ,, Sola Fide ” ș.a.m.d.
; dar când a fost vorba și țineți minte că au fost enunțate în
prima faza a protestantismului . În momentul în care ei au trebuit
să construiască ceva după ce au dărâmat de pe piedestal biserica
romei , au început să construiască după modelul pe care-l
văzuseră înainte . Au fost programați , dacă vreți ca să
construiască așa pentru că reforma lor nu merge dincolo de
Constantin . Baza pe care sunt construite bisericile protestante este
Crezul Niceo-constantinopolitan , unii acceptă și următoarele
concilii .
Problema
a doua în legătură cu teoria aceasta : ,, Vorbește Scriptura ,
despre o astfel de pângărire a creștinismului și apoi o curățire
sau o reformare a lui ?”
Scriptura
avertizează cu privire la apostazie . O să vedem și noi puțin mai
târziu aceste versete . Vorbește Scriptura despre o apostazie
totală sau despre o pângărire totală ca apoi să urmeze o curăție
?
A
treia teorie este teoria restaurării și se întâlnește mai ales
la cultele pe care noi în România le numim neoprotestante . Adică
creștinismul a apostaziat , a căzut în apostazie și-a pierdut
calitatea de Mireasă a lui Cristos , reformatorii ducând reforma
până la jumătate ; nu a fost suficient și apoi a venit cineva ,
un om , bărbat sau femeie , depinde de denominație care , a
reașezat creștinismul pe temelia originală cea a apostolilor .
Problema
unu : ,, Vorbește Scriptura de o apostazie și o reașezare a
bisericii și a învățăturilor ei ?”
Și
în al doilea rând : ,, Poate o persoană sau un grup de persoane
nebotezate scriptural să reinstaureze , botezul și Adunarea
adevărată ? Poate cineva să de-a ceva ce nu are ? ”
A
patra teorie este teoria succesiunii bisericești care spune că
creștinismul oficial a apostat , dar paralel cu el a existat o
dizidență , a existat o mișcare care se împotrivea tot timpul
creștinismului oficial și care a păstrat esența credințelor
originale în toate veacurile . Aceasta este poziția și cei mai
cunoscuți apărători ai ei sunt baptiștii istorici sau baptiștii
Landmark cum sunt denumiți în America . Partea aceasta vreau să o
discutăm .
Cu
privire la originea baptiștilor există trei teorii :
În
2009 , cu toții ne amintim că au fost sărbătoriți , au fost
comemorați patru sute de ani de la întemeierea baptiștilor . Este
teoria originii 1609 cu John Smyth , un om interesant , o figură
interesantă în istorie care după toate aparențele s-a botezat
singur și apoi a botezat pe Thomas Helwis cu care împreună au
botezat pe restul celor care erau cu ei și așa se spune că a luat
naștere prima biserică baptistă din lume . Aceasta este poziția
afirmată de cei mai mulți baptiști și vă amintesc că toată
suflarea baptistă , reprezentanți de peste tot au sărbătorit în
2009 , cei 400 de la întemeiere .
Implicațiile
acestei poziții :
Baptiștii
nu au o existența mai veche de 400 de ani . Aproape 1600 de ani de
istorie îi separa de Adunarea originala întemeiată de Isus Cristos
. Au fost întemeiați de un om , pot arăta spre o persoană care a
fost primul baptist – John Smyth .
Primul
botez baptist a fost o auto botezare . Întemeietorul lor i-a părăsit
după scurt timp negându-și propriul botez și ceea ce a început
să facă . Aceasta nu prea se spune , nu ? Baptiștii de astăzi ar
respinge pe oricine ar încerca să facă la fel . Dacă aș veni în
oricare biserică baptista de azi și aș spune : ,, Vreau sa fiu
membru ” . ,,Ești botezat ?” ,, M-am autobotezat , m-am botezat
singur , m-am dus la râu , m-am scufundat singur și iată – mă
primiți-mă ! ”
Aș
fi primit ? Nu! Dar ei spun că așa au început baptiștii și
aceasta este cea mai importantă implicație : baptiștii nu pot
pretinde că sunt Mireasa sau Adunarea lui Cristos ci doar o biserică
a lui Cristos , adică mai sunt și altele . Una dintre.... ele .
Acestea sunt comentariile care le fac la partea de origine 1609 .
Teoria
moștenirii anabaptiste este a doua , adică baptiștii se trag din
anabaptiștii pașnici ( nu fanatici și revoluționari de la Münster
) , evanghelici care își au originea în anul 1525 , când un grup
de reformați în Elveția s-au botezat unii pe alții respingând
astfel botezul pruncilor pe care îl acorda biserica catolică și
proaspeții reformați în speța Zwingli . Aceasta este a doua și
mută problema doar cu o suta de ani înainte . În felul acesta
baptiștii sunt considerați protestanți pentru că sunt produsul
reformei protestante , au o existența de aproape 500 de ani și 1500
de ani de istorie îi desparte de prima Adunare . Au fost întemeiați
de un om , nu de John Smyth ci de Conrad Grebel . Baptiștii nu pot
pretinde atunci că sunt Adunarea lui Cristos ci doar o Biserică a
lui Cristos și pe lângă ei mai sunt și alții . Vedeți că
problemele se aseamănă ?
Teoria
succesiunii neântrerupte este a treia . Creștinismul autentic a
evoluat în afara creștinismului oficial , Adunări autentice
existând într-o succesiune neântreruptă de la prima întemeiată
pâna astăzi .
Implicațiile
acestei teorii : creștinismul oficial a apostaziat după vremea lui
Constantin , produsul compromisului , este apostazia . Tot ce a ieșit
din acest creștinism oficial este la rândul lui apostat . Pe parte
pozitivă , Cristos a avut întotdeauna o rămășița de Adunări
credincioase pe pământ . Aceste Adunări se găsesc astăzi printre
cei care se numesc baptiști . Acestea sunt implicațiile .
Teoria
succesiunii neîntrerupte , despre aceasta vreau să discut . Nu
putem să intrăm în foarte multe detalii așa cum am spus am să vă
dau câteva instrumente și am ales să răspund principalelor
obiecții prin citate care zic eu că sunt elocvente . Nu am ales
istorici necunoscuți , nu am ales surse pe care nu le-am putut
verifica cu ochii mei , toate citatele când o să primiți
materialele o să aveți sursa exactă , bibliografie completă .
Le-am văzut cu ochii mei .
Definirea
: în toate timpurile au existat Adunări adevărate ale lui Cristos
care aveau însemnele esențiale ale Adunării întemeiate de Cristos
. Ele au păstrat și transmis mai departe credința , practica și
rânduielile Nou Testamentale . Aceasta este definiția .
Acum
obiecțiile principale . Am subliniat obiecțiile mele și nu doar
ale mele , la celelalte teorii vorbind despre Scriptură . Vorbește
Scriptura despre o apostazie totală și despre o reformare sau
restaurare ? Vorbește Scriptura sau dă dreptul bisericilor de a
schimba fundamental legile și rânduielile lui Cristos așa cum au
făcut-o catolicii și ortodocșii ? Există foarte multe obiecții
mai mari sau mai mici la teoria aceasta , suntem foarte conștienți
de lucrul acesta dar până acum nu am auzit nici o obiecție că nu
ar fi biblică . Nici una ! Cele mai mari obiecții vin pe partea
istoriei . Ne vom ocupa de istorie întâi apoi vom vedea ce spune
Scriptura despre viitorul Adunărilor sau a instituției create de
Cristos după epoca apostolică .
Obiecțiile
principale :
Teoria
aceasta nu este susținuta de principalii istorici seculari , adică
ne religiosi care nu scriau istoria bisericii . Este o poziție care
a fost la moda doar din mijlocul sec. Xix până în jurul anilor
1930 și a fost susținută de istorici de mâna a doua . Obiecțiile
acesta le-am preluat din diferite surse .
Iată
răspunsul :
În
primul rând teoria nu este susținută de istoricii importanți sau
cu reputație . Răspuns : Chiar istoricii adverși poziției
baptiste în general sau cei seculari nu exclud , această teorie ,
ba unii chiar o afirmă . Să vă dau citate :
Will
Durant care a scris o monumentală istorie a civilizației , spune
despre anabaptiștii elvețieni care mulți spun că au început prin
a se boteza unii pe alții și el spune așa :
„La
început , Anabaptişti s-au manifestat în Elveţia, unde se poate
să se fi strecurat creştinismul paşnic al valdensilor din Sudul
Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările de Jos”
(Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).
Acestea
sunt citate care vin din partea unora care nu au de apărat o anumită
poziție istorică .
Mircea
Eliade , am auzit cu toții de el , spunea așa :
„primele
forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate
mai târziu drept eretice”
Cu
alte cuvinte , Mircea Eliade nu spune lucrul acesta , dar implicația
ceea ce spune el , este că creștinismul inițial , original , și-a
păstrat forma în grupările care mai târziu au fost au fost
catalogate ca eretice . Acesta este sensul citatului .
Am
să îl citez pe Swingli , marele reformator elvețian .A fost unul
dintre cei mai mari care s-a luptat cu anabaptismul . Și el spunea
așa :
„
Învăţătura
Anabaptismului nu este o noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a
cauzat mare tulburare în biserică, şi a căpătat aşa putere,
încât încercarea în această epocă de a lupta contra ei pare
zadarnică pentru un timp” (Christian, O istorie a baptiştilor,
vol. 1, p. 86).
Zwingli
scrie aceasta în 1520 și un pic , da ? Minus 1300 , plasează
problematica anabaptismului în jurul anilor 200 , 200 și ceva și
am idee că se referea la conflictul novațian când a făcut
referirea aceasta .
Robert
Barclay care este istoric nonconformist englez , nu este baptist și
spunea așa :
„După
cum vom arăta, ascensiunea ‚Anabaptiştilor a avut loc cu mult
timp înaintea formării Bisericii Angliei [1534 - 1536], şi există
de asemenea motive să credem că pe continentul European societăţi
creştine mici, ascunse, care susţineau multe din opiniile
‚Anabaptiştilor , au existat încă din vremurile Apostolilor. În
sensul transmiterii directe a Adevărului Divin, şi al naturii
adevărate a religiei spirituale, pare probabil că aceste Biserici
au o descendenţă sau succesiune mai veche decât cea a Bisericii
Romane” (The Inner Life of the Religious Societies, p. 11, 12).
Spune un neamic al baptiștilor .
Mosheim
, merită să fi auzit de el , dacă ați citit istorie sunt sigur că
ați auzit este unul dintre cei mai renumiți istorici luterani ,
germani spune :
„În
primul rând, eu cred că Menoniţii nu greşesc în totalitate
atunci când se laudă cu o descendenţă dintre acei Waldenzi,
Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei denumiţi Martori ai
adevărului înainte de Luther. Înainte de epoca lui Luther, existau
ascunşi în aproape toate ţările Europei, dar în special în
Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania, foarte multe persoane, în a
căror minţi era adânc înrădăcinat acel principiu pe care
Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au susţinut, unii mai
ascuns, alţii mai deschis” (Institutes of Ecclesiastical History,
William Tegg, Londra, 1867, p. 685) . Părerea istoricului luteran cu
privire la originea anabaptiștilor .
Am
să citesc de data aceasta doi doctori care au scris o lucrare în
jurul anului 1800 , imediat după , la însărcinarea împăratului
Olandei ca să găsească care dintre bisericile din Olanda se
apropie cel mai mult de Adunarea primară și concluziile doctorului
Ypeij şi Dermout spune așa :
„
Am
văzut acum că Baptiştii, care au fost în trecut numiţi
Anabaptişti, şi în vremuri mai apropiate Menoniţi, au fost
Waldenzii originali... Pe această bază, Baptiştii pot fi
consideraţi ca fiind singura comunitate religioasă care a rezistat
din zilele apostolilor, şi ca societate Creştină care a păstrat
curate doctrinele Evangheliei în toate veacurile. Economia externă
şi internă a Baptiştilor, în totalitate corectă, tinde să
confirme adevărul disputat de Biserica Catolică, că Reforma care a
avut loc în secolul şaisprezece a fost necesară în cel mai înalt
grad şi în acelaşi timp respinge noţiunea eronată a Catolicilor
că denominaţia lor este cea mai veche." (Geschiedenis Der
Nederlandsche Hervormde Kerk, Breda, 1819)
Era
raportul oficial , trimis împăratului Olandei în care spuneau că
anabaptiștii , numiți baptiști erau mai vechi decât biserica
catolică .
,,
Anabaptiştii nu au inventat opoziţia lor faţă de botezul
pruncilor, fiindcă întotdeauna au existat grupări în Biserică ce
au fost antipedobaptiste.” (The New Schaff-Herzog Encyclopedia,
vol. I, p. 370)
Prin
biserică se referă la creștinism dacă studiați eclesiologia lui
și prin grupare antipedobaptistă se referă la botezători de
oameni mari . A fi pedobaptist înseamnă a boteza copiii . Nu
îndrăzneau să le spună baptiști pentru că baptiști, venea de
la botezători , de la botezați și atunci implicația era că dacă
ei erau botezați , restul nu erau botezați și atunci nu le spuneau
baptiști , le spuneau antipedobaptiști adică cei care se
împotriveau botezului pruncilor .
Leonard
Verduin , istoric prezbiterian american , pe care l-am tradus în
limba română , Mircea aici de față l-a tradus , am să vă ofer
câteva citate din el și cartea o veți avea disponibilă în cel
mai scurt timp sperăm . Este deja la tipar . Leonard Verduin,
istoric prezbiterian american spune :
„Ceea
ce a erupt în cel de-al Doilea Front [aripa stângă, radicală a
Reformei] a fost o resurgenţă a acelor tendinţe şi opinii care
existau deja de secole împotriva ordinii medievale; a fost legată
de cercurile antice în care, în ciuda persecuţiei, un corp de
opinii şi convingeri antice erau încă în viaţă. Nu a fost ceva
care s-a ridicat, fără o rădăcină mai adâncă, din evenimentele
care au avut lor în 1517.” - (The Reformers and their
Stepchildren, p. 14)
Adică
baterea celor 95 de teze pe ușa biserici de către Luther .Cred ca
înțelegem destul de bine sensul citatelor nu are rost să rămân
foarte mult asupra lor pentru că vreau să ne mutam la ceea ce este
și mai important la Scriptură . Vreau sa vedeți prin asta ,
răspunsul la obiecția că marii istorici și istoricii seculari nu
admit o astfel de teorie . Mai departe Verduin spune :
„Disidenţa
împotriva ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem
de răspândită” (Ibid., p. 15).
Plasează
deja în anul 500 dizidența . Mai departe :
„Stânga
Protestantă ( adică anabaptiștii cum este termenul pe care el li-l
dă ) a fost moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea
categorii de gândire şi un vocabular apărut din ereziile medievale
târzii, … un vocabular care a existat înaintea Reformei şi avea
propria-i putere şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther
(Ibid, p. 35-36). „...sursele nu disting nici o persoană ca
întemeietor al rebotezării( culmea insistăm ca Conrad Grebel a
fost acela , aceasta este altă poveste ) în secolul şaisprezece…
Cum a apărut anonim o asemenea practică atât de radicală este mai
mult decât ciudat – dacă se presupune, aşa cum este voga, că
Anabaptismul a fost un simplu produs al secolului şaisprezece. Dar
această tăcere în privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea
devine întru totul explicabilă imediat ce se realizează că ceea
ce a fost cunoscut ca Anabaptism în timpurile Reformei nu a fost
nicidecum ceva nou… Nimeni nu este creditat cu inventarea
Anabaptismului secolului şaisprezece pentru motivul suficient că
nimeni nu l-a inventat” (Ibid., p. 189).
Si
ultimul citat din el este :
„Rebotezarea
este tot atât de veche pe cât constantinianismul” (op. cit., p.
190) ; adică de la Constantin s-a făcut o rupere care a făcut doua
tabere una oficială , una dizidentă .
A
doua obiecție și o să încerc să răspund . Au fost multe citate
și pentru mulți poate că nu par interesante și îmi cer scuze
pentru aceasta dar vrem să arătăm că nu doar autori seculari ,
dar cam din orice denominație și autori importanți recunosc
această teorie istorică .
În
al doilea rând unii dintre cei mai renumiți istorici baptiști
aprobă sau susțin această teorie și acesta este răspunsul la
acuzația că istoricii ce susțin așa ceva sunt de mâna a doua .
Dați-mi voie să îl citesc pe Alexa Popovici care până acuma a
produs cea mai bună istorie pe care o avem în limba română .
Volumul prim despre istoria anabaptiștilor se încheie în felul
următor
:
„
Deşi
noi nu punem accentul pe vreo succesiune care să valideze
autenticitatea creştină, ci ţinem mult mai mult la o identitate de
crez şi de practică, totuşi, dacă ar trebui să prezentăm şi o
asemenea succesiune, ea există şi poate fi probată istoric.
Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări
religioase, care au avut acelaşi crez şi aceleaşi practici
aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria
Anabaptiştilor din România, Ed. Făclia, p. 289-290). - spune
Alexa Popovici pe care toată suflarea baptistă îl respectă .
Am
să sar peste Bertalan Kirner, istoric maghiar care a scris viața
misionarului Mihai Cornea , publicată de curând , o carte care
merită să o citiți , vreau doar să vă indemn să observați cum
îi numește pe anabaptiști , baptiști . Este tot ce vă spun în
momentul acesta .
John
T. Christian care din nou l-am tradus în limba română și sper să
fie disponibil cât mai curând spune așa . Este istoric baptist
american . Cele doua volume ale lui : ,, O Istorie s Baptiștilor ”
, au fost manualul standard în seminarele Convenției Baptiste de
Sud intre anii 1920 – 1940 . Și el spune așa în introducere :
„Sunt
foarte conştient de imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă
multe informaţii care înainte nu s-au găsit în nici o istorie a
Baptiştilor. Am urmărit pe tot parcursul cărţii metoda
ştiinţifică de investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească
de la sine. Nu am nici o îndoială în mintea mea că a existat o
succesiune istorică a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în
prezent. Trebuie amintit că Baptiştii se găseau aproape în
fiecare colţ al Europei. Când am găsit o legătură între două
grupuri, am afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost
vizibilă, nu am încercat să construiesc una. O sinceritate directă
este sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din fericire,
fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile
asemenea legături în fiecare caz. Eu
am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros
orice investigaţie, fiindcă adevărul nu are de ce să se teamă de
lumină.” (O istorie a baptiştilor, p. 6) – pe care o veți avea
în curând la dispoziție .
Să
menționez cine a fost Christian ? Acuzatorii lui spun că a fost
istoric de mâna a doua . John T. Christian a fost membru în
societatea americană de istorie . Este cea mai mare organizație în
care poate ajunge un istoric . A fost membru în academia franceză
de istorie , a fost membru în societatea greacă de arheologie
creștină . John T. Christian a făcut mai multe călătorii în
Europa pentru o cercetare originală și strângere de documente
care la sfârșitul vieții lui le-a donat în număr de 15.000 de
volume Seminarului Baptist din New Orleans – Louisiana . Acesta
este istoricul de mâna a doua care este atât de controversat și
de acuzat de cei pe care îndrăznesc să îi numesc epigoni .
A
treia acuzație :
Această
poziție nu a fost produsul sec. Xix , ci a fost susținută de
istorici baptiști anteriori este răspunsul . Până acuma am
discutat despre istorici nebaptiști care vorbesc despre această
teorie , am discutat despre baptiști , istorici baptiști de seamă
, care au susținut-o și acum vreau sa vorbesc despre baptiști
străvechi , să vedem ce au crezut ei . Este o găselniță nouă ?
La modă așa cum se spune câțiva zeci de ani și abandonată de
aproape toată suflarea baptistă ? Este adevărat că este
abandonată de toată suflarea baptistă , dar este doar produsul
sec. Xix ?
Am
să-l citez doar pe Thomas Crosby , istoric baptist englez care
scrie în 1738 , prima istorie a baptiștilor din Anglia și el spune
așa :
„
Dar
ceea ce este mai evident pentru cercetarea noastră spre găsirea
primei apariţii a acestei secte ( pentru cei de atunci baptiștii ,
anabaptiștii erau incă o sectă ) este, că aceşti bărbaţi nu
au avansat această opinie privitoare la botez ca un lucru cu totul
nou,( se referea la primi baptisti ) ci ceva ce a fost învăţat de
alţii, care au respins ca şi ei erorile şi corupţiile bisericii
Romei; şi au afirmat că aceasta a fost opinia Waldenzilor şi
Petrobrusienilor, care au fost înaintea lor. Ei
nu s-au considerat pe această bază drept capi şi întemeietori ai
unei secte sau religii noi…” (The History of the English
Baptists, vol. 1, p. xxvi) – spune Thomas Crosby . Toate
documentele aceste le veți avea , le găsiți pe Google Books și le
puteți avea , găsi și voi și le punem și noi la îndemână
pentru cei care vor să facă cercetare proprie .
Sa
îl citez pe Joseph Hooke , ieri am citat ceva din el , am promis că
astăzi reiau . Joseph Hooke a fost un apologet baptist care a trăit
în epoca marilor polemici și el scrie în 1701 vorbind despre
începutul anabaptiștilor :
,,
Dacă ar fi neândoielnic că nu ar fi mai vechi decât războiul de
la Münster , m-aș decide să o părăsesc ( mișcarea anabaptistă
– baptistă ) și aș indemna și pe alții să facă la fel .
Religia care nu este la fel de veche precum Cristos și apostolii
Săi , este pre nouă pentru mine . Suntem ferm convinși și de
aceea afirmăm cu tărie deși în smerenie că această secta
reprezintă acelaș fel de oameni ca și cei care au fost pentru
prima data numiți creștini în Antiohia ( F.A.11.26. ) și de
atunci încoace a existat continuu în lume fiind urâtă în toate
veacurile . Spune Joseph Hooke în 1701 , la mai puțin de 100 de
ani de la așa zisa întemeiere a bisericii baptiste .
Să
mai dau un exemplu ? Vă mai dau un exemplu de doi apologeți care
scriu în 1652 la aproximativ 40 de ani , o generație de
evenimentele de la 1609 . Din nou ca apologie , scriu o carte care
este intitulată : ,, O apologie a succesiunii continue a bisericii
primitive a lui Isus Cristos , numită eronat acum anabaptiști , din
vremea apostolilor până în prezent ” . Sentimentul acesta nu
este o noutate . V-am dat doar trei surse . Pot să fie și alții .
A spune că nu a existat înainte de mijlocul sec. Xix , este un fals
, acestea sunt probe istorice .
În
concluzie , ( slavă Domnului terminam cu citatele istorice ) teoria
succesiunii adică a existenței în fiecare secol a adunărilor lui
Cristos , este din punct de vedere una valida având suficient suport
pentru a fi admisă chiar de istorici adverși sau seculari . Din
citatele alese rezultă că această teorie nu este noua printre
baptiști ci este susținută de cei mai vechi istorici și apologeți
baptiști . Este apărată nu de istorici de mâna a doua ci de cel
mai înalt rang . Este recunoscută de mari adversari și admisă ca
probabilă de unii din cei mai mari istorici seculari . Și aceasta
este ce am vrut să demonstrez la partea de istorie de răspuns .
Aici a fost partea de reacție la acuzațiile ce ni se aduc și sper
că citatele care le-am ales să fi fost o alegere bună să fi
vorbit prin ele însele .
Haideți
să luam o scurtă pauză și apoi vom încerca să va oferim
instrumente pentru a verifica Adunările lui Cristos în istorie și
să vedem ce spune Scriptura .
PARTEA
A DOUA
În
partea a doua ar trebui să facem un maraton , să alergăm peste
anumite lucruri , sper ca sunteți în formă , chiar vă rog să
încercați să vă păstrați atenția pentru că de data aceasta nu
mai avem de a face cu citate , cu istorici care au scris demult
ș.a.m.d. , de data aceasta vreau să vedem mai departe câteva
instrumente de diferentiere și acestea vă pot ajuta foarte mult și
pe de altă parte aș vrea să vedem ce spune Scriptura . Aceasta
este cea mai importantă parte a mesajului despre Adunările lui
Cristos în istorie .
Instrumente
pentru identificarea , Adunărilor lui Cristos . Atunci când vorbim
despre istorie trebuie să analizăm în primul rând sursele pe care
le avem la dispoziție , din păcate sursele ce le avem la dispoziție
sunt de cele mai multe ori de partea dușmanilor . Cel puternic , cel
la putere , scrie istoria . Ca să înțelegem puțin cum sunt aceste
surse , vreau să vă spun trei caracteristici ale lor și anume :
sunt neinspirate , adică nu sunt suflarea lui Dumnezeu , sunt produs
omenesc și sunt supuse subiectivității și prejudecății omului
. În al doilea rând , sunt parțiale pentru că nu se păstrează
decât varianta oficială . Și în al treilea rând sunt inexacte
pentru că erau în slujba părții aflate la putere . Când vorbim
de izvoare istorice mă refer în primul rând la analele inchiziției
, la registrele curților judecătorești , mă refer la scrierile
oponenților lor și în foarte puține cazuri la scrierile proprii
pe care ei le-au avut .
Întrebare
: ,, Trebuie ca Adunările din istorie , creștinismul acesta
dizident , subteran să fie copii la indigo cu cele din Noul
Testament sau cu cele de acum ? ” Nu. Dacă ne uităm în Noul
Testament vedem diferențe intre Adunări , astăzi printre Adunări
adevărate , există o anumită varietate . Până la urmă
libertatea și independența , lipsa centralizării și a unui sistem
piramidal , duce inevitabil la o anumită varietate . Uimitoare nu
este varietatea dintre ele ci asemănarea . Faptul că putem să
vedem o anumită armonie . În istorie multe grupări s-au evidențiat
prin răspunsul pe care l-au dat unor probleme în vogă atunci . Era
reacționar . Unele au mers prea departe și nu ne identificăm cu
exagerările respective . Este așa zisul efect pendul . Vezi o
extremă ca să te opui ei , individul și gruparea în context de
atunci merge până în partea cealălaltă la o altă extremă când
adevărul este undeva la mijloc .
Ca
să vă dau un exemplu apoi trecem peste :
Novațienii
opunându-se celor care primeau pe apostați pe trădători , care se
lepădaseră de credință și vânduseră pe frați în timpul
persecuțiilor , ca să se opună lor , novațienii în momentul în
care erai exclus , pentru că se excludea pentru așa ceva nu te mai
primeau înapoi .
Ziceau
: ,, Să ne ferească Dumnezeu să vă facem vre-un rău . Dacă
te-am exclus nu ne atingem de tine dar , înapoi în Adunare nu mai
intri .” . Acesta este răspunsul efectului pendul . Acceptare prea
ușoară ; neacceptare totală ! Adevărul este de fapt undeva la
mijloc . Dar când înțelegem contextul în care au luat decizia
aceasta , dacă am fi și noi puși în aceleași împrejurări , nu
știu cu cât mai bine am reacționa decât ei și credeți-mă
între a alege într-o biserică impură și a alege o Adunare pură
, pe care ați alege-o ?
Este
ușor să judecăm acum , nu ? Când stăm confortabil și să ne
uităm la cei care au fost vânați persecutați care au fost făcuți
să muște țărâna a căror viață a fost distrusă pentru
credința pe care o aveau . Este ușor să îi judecăm acum pentru
exagerări și le putem numi chiar dezechilibru dar într-o măsură
în care poate să fie acceptată judecând starea în care se aflau
. Trebuie ca Adunările să fie toate la indigo pentru a fi adevărate
? Nu ! Dau de multe ori exemplul acesta cu radiografia și suntem
destui aici în cameră . Haideți să ne uităm la diferența dintre
noi . Ne uităm la unul și la altul și vedem că acesta nu seamănă
cu mine : are ochii albaștri , are părul blond , are ... . Vedem
imediat diferențele faciale , etc. . Haideți să mergem să luăm
astfel două persoane diferite să le ducem la radiolog să își
facă niște raze . Când ne uităm la film , nu se mai văd
diferențele ci în ochi sar asemănările . La o primă vedere ,
vedem într-adevăr ceea ce îi deosebește dar când pătrundem în
profunzime , atunci o să începem să vedem asemănările . Aceasta
înseamnă că în istorie și astăzi , și în Noul Testament ,
încercăm să vedem caracteristici esențiale nu detalii , nu
reacții la anumite lucruri ci , un schelet doctrinar și practic cu
care ne putem identifica și care este esențial pentru că fără
schelet orice organism , orice trup este inert nu poate să facă
nimic .
Care
sunt caracteristicile acestea pe care le căutăm astăzi și le
căutăm în istorie ? Vă amintiți că le- am studiat ieri
dimineață , le amintesc dar într-o formă pe care le găsiți în
,, Urma Sângelui ” ca să fac o anumită legătură și anume :
,,
O Adunare spirituală , Domnul Isus Cristos fiind Întemeietorul ei ,
singurul Cap și dătător de Lege .
Rânduielile
ei sunt numai două : Botezul și Cina . Acestea sunt simbolice și
comemorative și nu sunt mântuitoare .
Slujitorii
ei sunt numai doi : episcopi și păstori sau păstori și diaconi .
Ei sunt slujitori ai Adunării și nu stăpâni peste ea .
Conducerea
ei este o democrație pură , numai executivă și niciodată
legislativă .
Legile
și învățăturile ei – Noul Testament .
Membrii
ei numai credincioși mântuiți prin har nu prin fapte , mântuiți
prin puterea regeneratoare a Duhului Sfânt .
Cerintele
ei , pentru intrarea în sânul Adunării : botezarea prin scufundare
, urmată de ascultare , supunere și credincioșie față de toate
Legile Noului Testament .
Adunările
să fie locale , separate între ele și independente în executarea
legilor și a disciplinei , dar și a responsabilităților lor față
de Dumnezeu dar cooperând în lucrare .
Separare
absolută a Adunării fată de stat .
Libertate
religioasă absolută pentru toți oamenii .”
Acesta
este scheletul ! Căutați orice Adunare în istorie sau astăzi și
mulați-o pe scheletul acesta . Se potrivește ? Este Adunare
adevărată ! Nu se potrivește ? Are probleme !
O
altă problemă care trebiuie discutată este problema numelui . Cum
putem noi să-i numi baptiști ? Cred că nici prin cap nu le trecea
să se numească baptiști ! Aici sunt mai multe probleme de discutat
. Nu vorbim despre o istorie a numelui ci a acestor principii pe care
Cristos le-a lăsat pentru a fi perpetuate . Dacă îmi permiteți
să merg în literatură ca să scot un exemplu pentru ceea ce vreau
să spun , mă gândesc la Shackspeare care în ,, Romeo și Julieta
” spunea : ,, Ce este într-un nume ? Ceea ce numim roză , orice
alt nume de i-am da , la fel de dulce ar mirosi .”
Și
ca să nu fiu prea dulce o să citesc un istoric baptist care
sarcastic spunea :
,,
Indiferent ce nume i-ai da unui sconx , la fel de urât ar mirosi . ”
Poți
să te numești baptist sau cum vrei tu dacă nu ai caracteristicile
acestea nu ești , Adunarea lui Cristos . Și poți să te numești
oricum altfel , dacă ai caracteristicile , ești Adunare a lui
Cristos .
Urmașii
lui Isus din toate timpurile , încă din timpurile Noului Testament
au primit mai multe nume . Creștin a devenit uzual , a fost prima
dată dat în Antiohia , îl vedem pe Petru că îl recunoaște mai
târziu în epistola lui . Dar erau numiți ,, Nazarineni ”, erau
numiți ,, Cale ” , erau numiți ,, Sectă ” ( partidă în
Cornilescu ) , erau numiți ,, Ucenici ” , o denumire uzuală . În
istorie întâlnim mai multe nume date în funcție de un lider local
, date în funcție de o reacție pe care au avut-o la o anumită
problemă ce exista atunci , după o anumită zonă , după o anumită
particularitate a lor , nu numele ne interesează atât cât esența
. Deci nu este nevoie ca oamenii aceia sa spună suntem baptiști ,
important este dacă ar trăi astăzi să vrea să fie membri la noi
, să se identifice cu noi , aceasta este esențialul . Nu numele pe
care îl poartă într-o anumită situație .
Acum
diferențierea intre grupări :
Există
două pericole atunci când nu se face deosebirea intre grupările
din disidență , din creștinismul subteran , pentru că este greșit
să ne imaginăm că au existat doar două tipuri : creștinismul
pângărit , catolic și creștinismul evanghelic , curat perfect ,
pur. Oricum nu a fost curat , perfect pur , dar a păstrat esențialul
. A mai existat însă o altă resurgență , un alt atac puternic
care venea nu tocmai de pe un filon creștin . Era atacul dualist
care avea influențe orientale , ideea de bine și rău , principiul
binelui și al răului , Isus frate cu Satan și erau puternici .
Dacă le citiți teologia , ei răspund la anumite întrebări la
care catolicii nu puteau să răspundă . Veneau cu o viată
exemplară , catolicii nu o aveau și câștigau foarte mulți adepți
. Erau o problemă reală și existau . Acum a face confuzie , a uni
pe toți așa cum face biserica oficială , tu ești eretic , tu ești
eretic , tu ești maniheu , înseamnă că eretic egal maniheu ,
toți ereticii sunt manihei . Știți că catolicii și pe Luther l-a
făcut maniheu , l-au decretat ca fiind maniheu . A fost Luther
dualist , a crezut că Isus și Satan erau frați ? Deloc , nu ?
Biserica
oficială ducea , o politică de ne diferențiere a ereticilor și
este diabolică politica aceasta . Prin urmare , grupări radical
diferite , erau consemnate sub același nume . Dar oare lucrurile
stau diferit astăzi ? Numele de pocăit ce vă spune , ce spunea
înainte și ce spune acum ? Țin minte că eram în Republica
Moldova într-o localitate și întrebam de pocăiți : ,, Nu știți
pe cineva pocăit aici ? ” ; ,, O ba da , este cineva ” și ne
trimite către o persoană care era vânzătoare la un magazin .
Iese
afară și : ,, Sunteți pocăită ? ” , ,, Eu sunt martoră a lui
Yehova ” . Pentru cel care ne-a îndrumat era tot aia : pocăiți .
Sub un nume , se poate ascunde diferite grupuri și trebuie căutată
, trecută prin aparatul critic . Doctrinele unora erau aplicate
tuturor așa cum am spus . Ești dualist ești eretic ; ești eretic
că nu îmi place de tine , nu ești de acord cu mine , și tu ești
dualist chiar dacă ei intre ei nu se înțelegeau și nu cooperau și
se condamnau .
Din
punctul de vedere al bisericii oficiale , nu ești cu noi , ești
împotriva noastră , ești la fel . Mulți istorici moderni ,
notează diferențele acestea . Yuri Stoyanov , este publicat în
limba română la Polirom cu cartea : ,, Tradiția ascunsă a Europei
” și face diferența aceasta . Trec peste , citat din lipsă de
timp . Protestanții au preluat politica de ne diferențiere a romei
, în cazul anabaptiștilor , i-au acuzat pe baptiști că se trag de
la fanaticii de la Münster și abia recent s-a făcut diferențierea
și au fost achitați de această acuzație .
Philip
Schaff vă amintiți că l-am citat și înainte , istoric
prezbiterian spune : ,, Există două feluri de anabaptiști ,
moderați și fanatici . Eșuarea în a face această distincție , a
făcut rău și a cauzat baptiștilor moderni să nege legătura lor
cu baptiștii reformei când de fapt ei sunt descendenții direcți
ai tipului moderat și nu au nici un motiv să fie rușinați de
predecesorii lor ” - spune unul care este prezbiterian în
enciclopedia lui .
Avem
instrumente la dispoziție , ne-a pus istoria anumite instrumente de
diferențiere ? Altfel am face doar speculații . Există și am să
vi le dau . Diferență între manihei sau dualiști și evanghelici
în cadrul dizidenței , în cadrul creștinismului subteran care nu
se supunea romei .
Observațiile
:
În
primul rând evanghelicii credeau întreaga Scriptură , dualiști
credeau doar Noul Testament , unii acceptau doar , evangheliile .
Credeau că Vechiul Testament este scris de diavolul . În momentul
în care citești de unii care credeau întreaga scriptură , nu are
cum să le spui că sunt dualiști .
Evanghelicii
credeau în nașterea reală a lui Isus ; dualiștii nu credeau că
El avea un trup real , spunea că a trecut prin fecioara Maria cum
trece apa printr-o țeavă , nu a luat nimic , nu este om . Credeau
ca trupul , carnea , este creația lui Satan . Spiritul omului (
duhul ) este creația lui Dumnezeu .
Evanghelicii
credeau in jertfa lui Cristos , dualiștii nu credeau că Isus a
murit cu adevărat , alții nu credeau jertfe pentru iertare .
Evanghelicii
credeau botezul adulților , dualiștii nu practicau deloc botezul ci
doar punerea mâinilor . Când intâlnești grupări care botezau ,
nu poți să le spui dualiste pentru că botezul arăta spre moartea
lui Cristos pe când ei nu credeau în moartea lui Cristos .
Evanghelicii
nu credeau in interdicții de mâncare , dualisti nu mâncau : carne
, lapte , ouă , orice produs venea de la animale pentru că intreaga
creație era creația lui Satan și nu se atingeau de lucrurile
astea .
Evanghelicii
încurajau căsătoria , dualiști o descurajau si o interziceau
clasei lor preoțesti numiți ,, perfecți ” dar o acceptau pentru
credincioșii de rând sugerând insă ca după o vreme cel puțin să
se despartă , să trăiască fiecare intr-un fel de mânăstiri :
grup de femei , grup de bărbați .
Acestea
sunt doar câteva instrumente simple după care putem , citi o
istorie : ,, Haide să vedem ce credeau oamenii aceștia ”. Pot să
identific destul de ușor dacă erau dualisti sau erau ceea ce putem
să numim evanghelici ?
Ipotezele
care pot fi demonstrate pe cale ștințifică , prin investigație
ștințifică , sunt următoarele :
Paralel
cu creștinismul oficial a existat in mod continuu și in rivalitate
permanentă o dizidență , un creștinism subteran , total diferit
de cel oficial , care-i respingea dogmele esențiale . În cadrul
acestui creștinism subteran nu exista o omogenitate de doctrină și
practică ci , întâlnim o diversitate de doctrine și practici .
Două
mari linii de gândire se disting : cea dualistă si cea evanghelică
. Intre ele nu exista colaborare , se condamnau reciproc , chiar dacă
de partea oficialilor li se dădea același nume .
Și
în al treilea rând o legătură intre grupările de același fel
este in unele cazuri probată iar in altele probabilă așa cum
spunea și citatul din John T. Christian . Aceasta este partea de
istorie si aceasta poate să demonstreze istoria . Mai mult din
sursele care sunt la dispoziție nu se poate deși istoria nu și-a
spus ultimul cuvânt . Există suficiente arhive încă ne explorate
și ne așteaptă surprize pe viitor . De când s-au scris istoriile
acestea , unele sunt de prin 1800 , 1900 , inceputul , primelor
decade ale sec. Xx . Nu s-a descoperit ceva care să contravină
total , care să anuleze teoria aceasta . Nu ! Aceasta este partea de
istorie . Rolul istoriei , vine să ajute dacă vreți credința
unora când lucrurile acestea sunt adevărate .
Vreau
să trecem la partea de Scriptură pentru că așa cum am spus sunt
multe acuzații care sunt aduse acestei teorii . Sper ca prin
citatele alese să fi demontat măcar unele dintre ele . Ei bine , nu
s-a adus încă după cunoștința mea o acuzație că teoria nu este
biblică și de aceea haideți să mergem la Scriptură să vedem ce
spune Scriptura .
Aurel
vorbea in dimineata aceasta despre apostazie , despre , lepădarea ,
depărtarea de credință care incepea încă să lucreze din primul
veac . Atacul asupra evangheliei , asupra harului , asupra persoanei
și lucrării lui Isus Cristos , atacul asupra structurii esențiale
a Adunării , ierarhia, întâietatea , clerul . Scriptura vorbește
și apostolii avertizează cu privire la ce se va întâmpla după
plecarea lor și am văzut versetele . Nu mai intrăm in ele . Ce
spune Scriptura despre apostazie .
Unde
ne spune să căutăm Mireasa lui Cristos in istorie și unde să nu
o căutăm ? Scriptura nu vorbește nicăieri despre o apostazie
totală . Ați văzut textele care au fost alese , tot timpul vorbesc
că unii se vor lepăda , vor trage pe ucenici , pe mulți ucenici de
partea lor . Nu vorbeste despre o apostazie totală . Pe lângă ce a
spus Aurel in dimineața aceasta , vă amintesc că Domnul Isus
Cristos , in Ioan cap. 15 vorbește despre persecutie și îi
avertizează : veți fi persecutați , vă vor face aceste lucruri
pentru că nu-L cunosc pe Tatăl și nu mă cunosc nici pe Mine .
Contextul imediat , au să vă de-a afară din Sinagogi , v-a veni
vremea când cine vă va ucide , va credea că aduce un serviciu lui
Dumnezeu . S-a împlinit imediat după Cincizecime . Principiul de
persecuție a existat în sămânță în fiecare veac . Duhul
intoleranței , duhul impunerii cu forța vis-a-vis de ceea ce
spuneau ceilalți , una din caracteristicile esențiale este
libertate ! Fiecare om este responsabil înaintea lui Dumnezeu și
nu am dreptul să impun eu o credință . Văzând partea negativă
adică profețiile despre apostazie , va veni apostazie ! Unii se vor
lepăda . Toate compromisurile in funcție de principii ale credinței
, promovând-o , proclamând-o și prin felul acesta demascând
falsurile .
Credința
in pasaj nu se referă la încrederea aceea în Cristos , mântuitoare
, se referă la credință concretă la lucrurile crezute . Este de
multe ori folosit cuvântul pentru a arăta aceasta in Noul Testament
. Uitati-vă la Gal. 1.23. :
,,
Cel ce ne prigonea odinioară , acum propovăduieste credința pe
care căuta să o nimicească .” . Ce propovăduia ? Invățătura
creștină .
Fil.1.27.
: ,, Luptați cu un suflet pentru credința evangheliei ” , pentru
învățătura evangheliei . ,, Crenința dată sfinților ” ,
între noi fie vorba , nici un grup de oameni nu este numit sfinți
în Noul Testament dacă nu făcea parte dint-o Ekklesie a lui
Cristos . Doar ei erau : ,, Sfinții care sunt în Efes ” ș.a.m.d.
… .
1Tim
3.15. , trebuie adus în discuție pentru că spune : ,,Dar dacă
voi zăbovi trebuie să știi cum trebuie să te porți in Casa lui
Dumnezeu , Adunarea Dumnezeului celui Viu , care este temelia
adevărului ” , care vorbește despre aceeași credință ,
instituția adevărului care trebuie apărată in Iuda 3. Cui a fost
dată? Cine este protectoarea si proclamatoarea adevărului ? Este
Ekklesia , adunarea a Dumnezeului celui Viu . Nu a fost dată
credința papei , nu a fost dată curiei romane , nu a fost dată
soborului ortodox , nu a fost dată seminarului baptist , ci Adunării
scripturale. Membralitatea într-o Adunare a lui Cristos , înseamnă
responsabilitate în proclamarea și apărarea adevărului , este un
efort comun , al întregii Adunări , dar exponentul principal este
învățătorul sau slujitorul dar toți trebuie să o apere .
Pentru că credința , adevărul să supraviețuiască , să nu fie
pierdut , trebuie să existe Adunări care să , fie stâlp și
temelie căci lor le-a fost încredințat adevărul . Odată pentru
totdeauna .
Dați-mi
voie să îl citez aici pe John Gill , marele baptist John Gill :
,,
Căci dacă ar fi pierdută , o alta nu s-ar mai primi și trebuie
luptat pentru întregul ei nu doar pentru fundamente ci și pentru
lucrurile mai neînsemnate ale credinței și nu doar pentru
lucrurile esențiale ci și pentru ceea ce este circumstanțial
credinței și religiei , fiecare adevăr , rânduială și
îndatorire și în particular puritatea credinței și consecvența
ei . ” - aceasta insemna .
Acest
verset , Iuda versetul 3 , exclude ideea unei restaurări a credinței
pentru că a fost dată o dată pentru totdeauna . Cu alte cuvinte de
ce trebuie să lupți ? Nu poți să spui , nu trebuie să te culci
pe o ureche : ,, Pai dacă o pierd lasă că mi-o dă Domnul a doua
oară . ” . O dată , pentru totdeauna ! Dacă nu luptați să o
păziți și dacă o pierdeți , alta nu mai primiți . Acesta este
sensul expresiei ,, Odată pentru totdeauna ” .
Toți
autoproclamații profeți , spun că vorbesc în ,,Numele lui
Dumnezeu ” și reașează învățatura pierdută . Cum
reacționează când sunt puși in fața versetului din Iuda ?
Despre ce reașezare vorbim , când Domnul vorbește de continuitate
?
Denominații
care au luat ființă pe baza ideii credinței pierdute și reașezate
: penticostalii , adventiștii, mișcarea ploaia târzie , aici îi
cunoaștem ca branhamiști dar sunt mai mulți în ploaia târzie nu
doar ei . Cum își pot justifica astfel de denominații existența
,sincer și onest în fața Scripturii ?
Învățătura
creștină a fost încredințată Adunării odată pentru totdeauna
și cum nu va mai fi dată din nou în caz că va fi pierdută ?
Trebuie ca în toate veacurile să existe instituția creată de
Dumnezeu pentru proclamarea și apărarea adevărului care este
Ekklesia și de aici existența nevoii în fiecare veac a
instituției create de Cristos pentru una din slujbele acestea .
A
doua concluzie pe care o trag acum este următoarea : în ciuda
apostaziei multora și a persecuției Domnul a avut și va avea până
va veni El o rămășiță de Adunări credincioase care sunt stâlp
și temelie a adevărului care apără credința dată sfinților
odată pentru totdeauna . Scriptura nu vorbește despre o apostazie
absolută nici despre o reașezare a credinței . Prin urmare teoria
existenței neîntrerupte a Adunărilor lui Cristos este singura
consecventă cu Scriptura .
Biblia
invață unde să nu căutăm Mireasa lui Cristos în istorie :
Să
nu o căutăm printre cei ce persecută pentru că cei ce persecută
nu cunosc pe Tatăl și pe Fiul , nu au o relație cu El . Să
amintesc de toate crimele și atrocitățile comise de biserica
romano catolică și de protestanți ? Dacă nu , dacă biserica ce
persecută și aici nu mă refer la indivizi din biserica respectivă
. Nu , nu , eu mă refer la instituție care persecută ! Nu este
Mireasa lui Cristos , că nu cunoaște pe Mire !
Să
nu o căutăm printre bisericile de stat pentru că acestea sunt
numite prostituate , curve . Sistemul omenesc pângărit religios
din Apocalipsa , Babilonul cel Mare a curvit cu toți împărații
pământului ! Asociere cu statul înseamnă infidelitate fața de
Cristos . Semănăm bisericile de stat sau aflate intr-o relație de
căsătorie cu statul ?
Să
nu o căutăm printre cei ce îmbrățișază doctrine apostate
prezise sau profețite . Aurel dădea exemplu din 1Tim. capitolul 4 :
interzicerea căsătoriei , interzicerea anumitor mâncăruri , nu a
oricărui fel de mâncare , cel mai probabil în anumite perioade .
Cine sunt astăzi mai marii adepți ai posturilor în care nu ai
voie să mănânci : carne , ouă , lapte ? Cine promovează astfel
de doctrine ? Putem să identificăm pe cineva ?
Dați-mi
voie să trag concluzia finală :
Urmele
creștinismului apostolic trebuie găsite printre cei persecutați de
creștinismul nominal . Printre cei ce se opun bisericilor de stat și
printre cei ce se opun acelor doctrine apostate prezise . Scriptura
ne promite că vom găsi în istorie și în prezent , Adunări
credincioase lui Cristos . Promisiunea Scripturii , este cea mai mare
garanție de care avem nevoie în acest sens . Istoria în ciuda
defectelor ei , ne arată că în fiecare veac în locuri diferite
adevărul a fost ținut sus . Credința a fost păzită în ciuda
celor mai crunte persecuții . Nu prin descoperirile vre-unui profet
, nici prin penelul vre-unui reformator ci prin sângele vărsat de
cei ce au pășit pe această cale înaintea noastră a ajuns
adevărul până astăzi . Dacă cei din generațiile trecute ar fi
compromis credința , dacă moartea ar fi învins Ekklesia ,
adevărul despre Cristos și despre lucrarea Lui ar fi fost înghițit
pentru totdeauna , dar nu au făcut-o . Și adevărul ar fi ajuns în
generația noastră ? Este posibil să fim ultima generație înainte
de venirea lui Isus Cristos . Cum ne-ar găsi El ? Ne-ar găsi
credincioși adevărului , luptând pentru credință ? Dumnezeu
cheamă și astăzi oameni în Casa Sa , în Adunarea Sa pentru a fi
stâlp și temelie a credinței . Ești o piatră in această Casă ?
Amin
!
Am citit cât de cât acest text și am câteva puncte de vedere:
RăspundețiȘtergere1). Ortodocșilor le răspundeam și eu la fel, fără să știu de această grupare a continuității neîntrerupte (Teoria Succesiunii Neîntrerupte de Adunări din timpul Domnului Isus până astăzi-Teoria Succesiunii Apostolice).
- creștini autentici de-a lungul secolelor au existat totdeauna;
- așa cum creștini falși au existat totdeauna;
- nu e treaba mea să fac muncă de istoric (istorie), nici pt. biserica catolică, de stat, de la Constantin cel Mare; nici pt biserica ortodoxă, deși știm destul de bine;
- Biblia, NT, mai exact cartea "Faptele apostolilor" prezintă istoria creștinilor, o carte neterminată care continuă să fie scrisă (cu viața) de creștinii care au urmat în cele 21 de secole;
- Dumnezeu a găsit cu cale să nu fie consemnat nimic, după, canonul biblic încheiat!
2). Citind cele scrise, parca nu-mi convine nici mie că suntem Adunarea sau Biserica baptistă și nu o altă denumire pentru care să nu mai fie obiecții. Dar fiți siguri că orice denumire ar avea, tot ar fi obiecții.
Cred totuși că așa a îngăduit Dumnezeu ca acele culte care au ucenici ai Domnului autentici, să aibă totuși denumiri onorabile (baptiste, penticostale, evanghelice, oastea Domnului).
3). Chestiunea credinței, ca și toate obiecțiile pe care le aveți, sunt toate reglementate în Biblie.
- credința e darul lui Dumnezeu (Efeseni, 2:8)
- credința dată sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 3): credința rezidă din întreg planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27); credința in făgăduințe, promisiuni, în Dumnezeu, în Domnul Isus, în tot ce scrie în Biblie etc;
Când suprapui ce crede unul, față de altul, se vede dacă e diferență. Cum spunea cineva, evlavie înseamnă a fi fidel-dedicat întregului plan al lui Dumnezeu expus în Biblie.
Oricum, credința o dă Dumnezeu (Doamne, mărește-ne credința), depinde cât de dedicați suntem, dacă stăm conectați la sursă, în post și rugăciune, dacă umblăm în faptele bune pregătite de Domnul etc.
"neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire." (Romani 3:22)
Ați spus că bisericii, "Rânduielile ei sunt numai două: Botezul și Cina. Acestea sunt simbolice și comemorative și nu sunt mântuitoare".
Scriind, susținând că sunt simbolice, nu mântuitoare, cred că e o exagerare și neproductivă exprimarea.
Intrând în teorie și practică, nu era nevoie pt tâlharul de pe cruce, nu mai avea când să le practice.
Dar aș zice că aceste rânduieli, singurele două, nu sunt degeaba rânduieli, singurele...! Și nu vreau să detaliez, botezul e mult mai important decât ne putem închipui noi.
La fel și Cina, chiar dacă ne gândim simplist, ca la un act de ascultare!
Apoi prin ceea ce susțineți în ideile imediat următoare, indicati spre "Urma Sângelui", toate acestea:
"Membrii ei numai credincioși mântuiți prin har nu prin fapte , mântuiți prin puterea regeneratoare a Duhului Sfânt .
Cerintele ei , pentru intrarea în sânul Adunării : botezarea prin scufundare , urmată de ascultare , supunere și credincioșie față de toate Legile Noului Testament .
Adunările să fie locale , separate între ele și independente în executarea legilor și a disciplinei , dar și a responsabilităților lor față de Dumnezeu dar cooperând în lucrare .
Separare absolută a Adunării fată de stat."
deci, toate acestea, indica spre adunările noastre la care m-am referit (baptiste, penticostale...).
ASTA voiam să și spun în FINAL, lucrarea în totalitate o face Duhul Sfânt, pentru cei ce sunt chemați după planul lui Dumnezeu (Romani, 8:28-31).
Toate se fac prin harul lui Dumnezeu, Romani 11:36, nu atârnă de om, cum a zis ap Pavel, am lucrat mai mult decât toți, dar nu eu, ci Hristos prin mine.
Nu e treaba noastră, istoria, judecata s.a.m.d, ci e treaba lui Dumnezeu care are milă de cine vrea El, asta nu atârnă de om!